Raport Zilnic

O zi foarte solicitanta pentru o parte a Organizatiei noastre. Prin canal de comunicatii sigur am primit informatii despre posibila localizare a unei case secrete a urlucilor. Am format echipa din membri relativ noi, avand in vedere ca nici unul din parinti nu era disponibil. Parintele Florian prins in probleme, Padre Frappy ocupat cu instalarea noilor echipamente, Pusha in misiune iar Magicianul nostru la mare distanta. Era un lucru bun pentru cei noi aceasta misiune, avand sa le creasca foarte mult increderea in ei in cazul unei victorii, dar neputandu-ma baza pe ei in totalitate. Am decis sa risc.

Am ajuns la locatie, am instalat centrul mobil de comanda si am imprastiat agentii in locuri dinainte stabilite. Am hotarat sa intram doar dupa ce traficul din Centrul Vechi al Bucurestiului [pentru ca acolo se gasea barlogul] se va linisti. Munca de asteptare a fost una groaznica. Minutele treceau ca orele iar asteptarea devenise grea.

Primim semnal ca totul este liber si intram. Intuneric si miros greu. Miros asemanator cu cel de pisica.Gretos!! Inaintam cu grija dar si cu frica tot odata. Imi era teama pentru mine dar imi era frica pentru oamenii mei. Asa ca am ales sa merg primul, desi poate ca eram mai speriat decat toti la un loc. Folosindu-ne de experienta acumulata in Zimnicea de Parintele Florian am venit pregatiti si cu cateva lanterne cu lumina albastra.

Deodata ajungem intr-o camera luminata. La prima impresie m-am gandit ca e o ambuscada si ma asteptam la ce e mai rau. Aici aveam sa dam peste o atmosfera greu de descris. In primul rand aerul era aproape imposibil de respirat. In al doilea rand cred ca erau zeci de custi cu diferite animale. Animale infometate, speriate, murdare. Animale ce ar distruge psihicul oricarui om. Devenea clar. Nenorocitii se folosesc de aceste prietenoase creaturi de companie pentru a-si duce la indeplinire cine stie ce planuri diavolesti sau pentru fel de fel de experimente grotesti. Unele erau chiar la un pas de moarte.

Numesc 2 agenti sa se ocupe de problema si pornim mai departe. Aveam sa ajungem la o camera mare plina de harti. Harti ale Bucurestiului. Harti detaliate, in principal cu sistemul de canalizare. La prima vedere am realizat ca sunt mai multe astfel de case imprastiate prin oras, toate conectate intre ele. Iau o harta, o impaturesc si in timp ce vroiam sa fac acelasi lucru cu restul, unul din baieti are o reactie care din motive etice nu o pot reproduce aici.

Motivul blasfemiei fusese o camera intunecata plina cu un fel de aparate negre ce pareau ca tin inchise o sursa de energie. Zgomotul era asemanator cu cel al masinii de tuns. Foarte discret in comparatie cu numarul acestor chestii ciudate.
Spre deosebine de restul incaperilor distruse si pline de jeg, aceasta era proportional invers. Am reusit sa facem o singura poza, pentru ca in momentul urmator un zgomot infernal s-a auzit iar unul din agenti cade secerat la pamant.

CONTRAATAAAAAAAAAAAAC!!!!!!!!!! zbierau saracii prin statii dupa ajutor. Din coridorul din capatul camerei se auzea un freamat ciudat si apareau ochi din intuneric. La inceput cativa ca pe urma nu exagerez dar cred ca erau cu sutele.

Toata lumea lanternele in fata!!! Cineva sa-l ia pe om de jos.

NE RETRAGEM!!!

In timp ce ne faceam drum spre iesire, din dreptul ochilor veneau obiecte direct spre noi. Cand puneam lumina spre acel loc nu reuseam sa vedem decat niste umbre. In camera cu animalele torturate cei doi colegi parca nu intelesera ce se zbiera mai devreme.

Inca 1 minut si terminam. Am hotarat sa ii acoperim si am inceput sa aruncam inapoi cu obiectele ce veneau spre noi. Dupa sunetele scoase cred ca am lovit cativa.

In final am reusit sa iesim, agentul si-a revenit dar cu mari dureri de cap iar animalele au fost eliberate. Unele dintre ele si-au gasit adapost in casele baietilor nostri. Altele au fost duse la centre de ingrijire. Unele din pacate nu au mai prins zorii zilei.

Se pare ca urlucii se folosesc de ultrasunete pentru a ataca. Alta explicatie nu exista la lovirea omului nostru. Dar de ce nu au folosit si cand ne retrageam. Si ce se afla in camera aceea de nu au mai rezistat si au atacat?

Ramane ca maine pe lumina sa revenim la locatie, cu mai multi oameni si poate si cu unii din Parinti.

Treaba devine foarte serioasa. Cel mai bine pentru cei slabi de inger este ca de acum inainte sa stea deoparte. Pentru ca ce urmeaza este pentru cei puternici. Nu facem discriminari dar avand in vedere cat de puternice se dovedesc aceste creaturi, acceptarea de membri slabi ar fi o vulnerabilitate a noastra.

Pentru restul, in continuare luptati cu curaj. La fel cum au facut-o si oamenii mei atunci cand eram inconjurati. A contat foarte mult ca ne-am putut baza unul pe altul. Altfel cine stie care ar fi fost rezultatul.

Bafta in operatiunile ce vor urma. Cale de intoarcere nu mai exista. Aveti grija.



Ce am reusit sa filmam cu slaba noastra tehnologie.